FUNDATIA ROMANO - OLANDEZA PENTRU PSIHOTERAPIE PSIHANALITICA

Pentru mine, acest curs a fost una dintre cele mai interesante experienţe pe care le-am trăit în ultimii ani. Am dobândit multe cunoştinţe de „fineţe” psihanalitică şi chiar psihopatologică, informaţii care au fost „filtrate” prin experienţa clinică a formatorilor şi prezentate nouă într-o formă prelucrată şi elaborată.

Am cunoscut – atât printre formatori, cât şi printre colegi - oameni cu experienţă de viaţă şi exerienţă clinică sau profesională diferită de a mea şi acest lucru m-a ajutat să îmi îmbogăţesc modul de a vedea şi de a aborda un caz. S-a constituit un grup profesional în care încă de la început, de la primele întâlniri şi primele vigniete clinice pe care fiecare dintre noi le-am prezentat timid, eu m-am simţit acceptată, înţeleasă, mi s-a părut că ceea spun are sens sau face un sens în mintea cuiva cu experienţă mai mare ca a mea; am simţit că aparţin acestei comunităţi profesionale.

Notiţele cu care am rămas au constituit şi vor constitui pentru mine o bază de referinţă la care mă „securizează” că pot face apel, atunci când voi avea nevoie pentru background-ul teoretic al diferitelor expuneri clinice.

Am ajuns sa imi formez un anumit set mental si afectiv, am invatat sa ascult si sa aud oamenii altfel decat pana atunci, am inceput sa imi pun intrebari si sa analizez actiunile si comportamentele si sa ma gandesc la consecintele actelor si gandurilor mele.
Cursul m-a ajutat sa fiu mai responsabila si mai putin critica, mai deschisa si mai putin inchistata si sa invat sa evit pe cat se poate superficialitatea, etichetarile brutale sis a fiu mai corecta, mai punctuala. 
Am cunoscut colegi si formatori care m-au ajutat sa tind mereu catre ceva mai bun, catre o perfectionare continua si pentru asta le multumesc. Chiar daca la inceput ma simteam mica si insignifianta, imi era frica si teama de aprecierile celorlalti, am ajuns ca in anul IV sa simt ca pot discuta cat de cat de la egal la egal si sa inteleg ca am mereu de invatat cate ceva de la fiecare material si de la fiecare om cu care interactionez. 
Acest curs m-a format intai ca om si apoi ca un specialist, m-a invatat o meserie si pentru asta sunt recunoascatoare formatorilor mei si a celor care au facut posibil acest curs.

Ce mi s-a oferit ? Acest lucru l-as sumariza intr-un singur cuvant – cunoastere. In 2003, cand am avut prilejul sa fiu acceptata in acest cerc restrans, mi-a fost tema ca nu voi face fata cerintelor, numele si personalitatea formatorilor  au intensificat acest sentiment. Totodata, dorinta de a nu dezamagi m-a impulsinat si a fost catalizatorul pentru a merge mai departe. In acesti patru ani cred ca mi s-a oferit o cale; o cale de a ma dezvolta atat personal cat si profesional, o cale de a analiza mai profound si de a privi lucrurile din mai multe perspective, o cale prin care am inceput procesul de  maturizare, proces personal ,cat si profesional in acesta practica care face parte din mine si din viata mea.

Pe parcursul celor 4 ani pot spune ca s-au intamplat multe lucruri de natura formativa in cadrul cursului. Imi vin in minte acum doua "deplasari" pe care le-am resimit in decursul acestei perioade, si anume trecerea, insidioasa, de la concepte la practica si apoi supervizare;cu reasezari si clarificari teoretice care apoi au insotit praxisul. O alta trecere a fost aceea a discursului lectorilor spre grup, la discutii in grup, lucru pe care de asemenea il consider important.  Intervizia de pe timpul cursului a reusit, din punctul meu de vedere, sa dea un anumit stil de abordare si intelegere a aspectelor practice ale terapiei. Deschiderea nedogmatica din partea lectorilor a permis abordari diverse, perspective variate si intelegeri multiple a diverselor problematici analitice.

Dincolo de informatii, cursul mi-a oferit :

• Posibilitatea de a mă exprima, de a discuta, de a împărtăşi idei referitoare la practica psihoterapiei psihanalitice într-o manieră liberă, deschisă (lucru important pentru mine, care lucrez singur şi care resimt uneori acut această singurătate)
• Supervizări cu psihoterapeuţi de orientare psihanalitică, care mi-au schimbat semnificativ modul de a face psihoterapie
• Sentimentul de apartenenţă la o comunitate profesională (breaslă), care a contribuit surprinzător de mult la construirea unei identităţi profesionale în cazul meu (m-a uimit şi pe mine să văd cât de important este acest lucru!!!)
• Posibilitatea de a primi un feedback care mi-a permis să mă evaluez şi mă poziţionez ca psihoterapeut